Mă trăgeau în jos oameni cu capete seci pline de fum
Dar am spart orice baricadă și mi-am văzut de drum
Rămân nebun dar sincer, așa voi fi și-n cer
Nu vreau ajutor, că-o să fiu tras în jos, știți la ce mă refer
Mă las ghidat de creier, n-am vre-un punct de reper,
Am voință de fier, țin în mine, nu zbier
Am tovarăși ce umblă cu foamea-n glandă-n brigadă
Și la orice colț de stradă, ăștia-s gata să te ardă
Vad copii de 12 ani cu seringa în mână
Bagă legale, se distrug, da’ nici nu știu limba română
Sunt plini de boli, folosesc ace la comun în ghetou
Le ascund în gunoaie, și apoi se injectează din nou
Prostia-i promovată pentru că aduce zâmbete
Și inteligența-și face apariția doar în sâmbete
Bătrânii așteaptă pensia, în inimă cu căldură
Și se chinuie pe zi ce trece s-au ce pune în gură
Părinți ce fac foamea ca să dea la copii și doare
Strigăm „libertate” dar suntem înconjurați de bare
Nu vorbesc din filme, și nu știu dacă-i rău sau bine
Am văzut frați cum plecau dar tot ei se-ntorceau la mine
Mi-ați zis să fiu eu, ați încercat să mă schimbați
Și când eram eu însumi începeați să mă criticați
Dar n-am pierdut nimic, am văzut cine mi-e aproape
Și-ntr-un final am rămas singur, totul merge ca pe roate.
Ține minte, trage cât poți și rezistă
Și profită-ntotdeauna de orice poartă deschisă!
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă personală cu greutățile vieții și ipocrizia societății. Artistul își afirmă sinceritatea și hotărârea de a merge mai departe, în ciuda obstacolelor și a dezamăgirilor.
