Pe noapte în ger nebun
Un copil plânge pe drum
Lacrimile ce-i cădeau
Pe obraji îi înghețau.
Bună seara, mai copile
De ce plângi așa cu fire
Azi în seara de Crăciun
Ești singur plângând pe drum.
Plâng de nopți întregi și zile
Sunt singur și n-am pe nimeni
N-am cine să mă iubească
N-am casă să mă încălzească.
Vad copii care colindă
zâmbind cu inima blândă
Dar a mea e sfânt și iată
Și aproape înghețată.
Tot m-am întrebat mereu
Oare unde-i Dumnezeu
S-o fi dus la lumea rea
Și-o uitat de soarta mea.
Mai prietene, mai copile
Domnul nu uită de nimeni
Hai cu mine-n casa mea
Și-o să uiti de soarta grea.
Dumnezeu cel Drept și Bun
Te-a văzut plângând pe drum
Și la tine m-a trimis
Ca să te oprești din plâns.
Sensul versurilor
Un copil singuratic și înghețat plânge de Crăciun, simțindu-se abandonat de Dumnezeu. Un trecător îl consolează și îl invită în casa lui, oferindu-i speranță și amintindu-i că Dumnezeu nu uită de nimeni.