Fuego – Numai Părinții

I.
Nestinsă-i candela lângă icoane,
Și mare-i ruga scumpilor părinți,
Cu lacrimă de dor mereu își cheamă,
Copiii-n lume rătăciți.
II.
Îndurerați cuprind a lor privire,
De drumul lung unde i-au petrecut,
Ar strânge-n brațe plini de fericire,
Măcar un prunc din toți câți au crescut.
REFREN:
Numai părinții sunt cei ce ne mai iartă,
Numai părinții, prea sfinte flori de dor,
Numai părinții sunt cei ce-i care ne-așteaptă,
Să ne întoarcem la căsuța lor.
III.
Se stinge focul de cărbune-n vatră,
De vânturi reci în toamnele târzii,
Veniți copii la mamă și la tată,
Căci numai pentru voi azi mai sunt vii.
IV.
Poate târziu veți reveni odată,
Necazurile să vă-mpărtășiți,
Vă va-ntâlnii portița cu lăcată,
Și amintirea scumpilor părinți.
REFREN
Numai părinții sunt cei ce ne mai iartă,
Numai părinții, prea sfinte flori de dor,
Numai părinții sunt cei ce-i care ne-așteaptă,
Să ne întoarcem la căsuța lor.
REFREN (x2)