E iarnă peste tine, Țară!
Muzica: Paul Surugiu
Versuri: Adrian Artene.
Secole de suferință
Au nins peste fiii tăi
Viscole de neființă
Ție ți-au tot fost călăi.
Au urlat nopțile reci
Peste câmpurile tale
Umbrele-n haite flămânde
Ți-au nesocotit hotare.
REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.
Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.
Și mâini crude, asasine
Ca pumnalele de gheață
Au voit să te dezbine
Soarta ta să li se-nchine.
Fantome albe de durere
Te bântuie acuma iară
Totu-i crunt și te-nfioară
E iarnă peste tine, Țară.
REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.
Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința îndurată de România de-a lungul istoriei, sub asuprirea diferitelor forțe. Natura este personificată, munții și apele plângând soarta țării.