Colo sus, pe mai în sus,
Colo sus, pe mai în sus,
Colindăm, Doamne, colind.
Este-o dalbă mănăstire,
Este-o dalbă mănăstire,
Colindăm, Doamne, colind.
Dar într-însa cine stă,
Dar într-însa cine stă,
Colindăm, Doamne, colind.
Era Maica Precista,
Era Maica Precista,
Colindăm, Doamne, colind.
C-un fiuț ca tot plângea,
C-un fiuț ca tot plângea,
Colindăm, Doamne, colind.
Maica-sa din grai grăia,
Maica-sa din grai grăia,
Colindăm, Doamne, colind.
Taci, fiule, nu zdera,
Taci, fiule, nu zdera,
Colindăm, Doamne, colind.
Că mama ție ți-a da,
Că mama ție ți-a da,
Colindăm, Doamne, colind.
Două mere jucătoare,
Două mere jucătoare,
Colindăm, Doamne, colind.
Rupte de la Sfântu’ Soare,
Rupte de la Sfântu’ Soare,
Colindăm, Doamne, colind.
Și cheile Raiului,
Și cheile Raiului,
Colindăm, Doamne, colind.
Raiul sfânt să-l moștenești,
Raiul sfânt să-l moștenești,
Colindăm, Doamne, colind.
Și cerul să-l stăpânești,
Și cerul să-l stăpânești,
Colindăm, Doamne, colind.
Sensul versurilor
Colindul descrie o scenă cerească în care Maica Precista liniștește un prunc plângător, promițându-i daruri divine: mere din soare, cheile Raiului și stăpânirea cerului. Este o imagine idilică a maternității divine și a promisiunii mântuirii.