2017! Asta nu-i piesa adevărată
E creată în Cluj-Napoca, deci sigur e minciună
Că ăsta pe aici, preferă să mintă decât s-o zică p-aia bună
Pășind printre lume ca un zeu incarnat
Sunt un rebel, un anarhist într-o lume de c***t.
Sunt sincer ca și Cheloo, rece ca oțelu
Tare ca șina, iute ca b****a
Tu, îți turezi mașina
Eu îmi turez caracterul, dai vina
Pe sistem că e țara așa cum e, nu?
Dar de fapt ea e așa, de la oameni cum ești tu.
În război cu societatea, de când m-am născut
Mi-am asumat rușinea de a fi învins, de la bun început
Ca să ajungi la etaj, trebuie să o iei prin noroi
Să te murdărești, să te înjosești, ca ultimul gunoi
Pregătit pentru asta, nu dau doi bani pe ce ziceți voi
Îmi dați lecții de viață, încercați să mă schimbați
Tratați efectul, nu cauza, și vi-e greu să acceptați
Sunt rezultatul propriilor voastre greșeli
Vă dați cu păreri, despre cum e bine
să te comporți, să te îmbraci, când să taci
Alea, alea, ce să spui, ce să nu faci
Mă umpleți de draci, v-am mai spus
Nu sunteți posesorii adevărului
Cine vă credeți, Iisus?
Trec anii, deci, ce futem?
Vă zic eu, timpu și banii
De-aia las tot ce pot să fac, pe altă dată
De-aia las întotdeauna treaba neterminată
Știi, nici femeia nu mai e, ce era odată
Azi, cu cât ești mai atent, cu atât mai rău
De-aia toate îl aleg degrabă pe cel mai tăntălău
De-aia fac pe prostu, nu să mă dau deștept ca voi
Nu văd rostul.
Așa că, las totul și dau drumu’ la prostie
Pentru că toți anii de „deșteptăciune”
Au ajuns prea grei să-mi fie!
Întorcându-mă la discuția despre p***e
Că nu pot să le zic fete, mirându-mă
În ce hal am ajuns să vorbesc
Cât de misogin pot să gândesc
Cât pot să mă amăgesc
Plecand urechea, barfelor, zic
De cine vă feriți, târfelor?
Nu am nimic să vă cer
Sunt cum sunt și spun
ce spun tocmai pentru că sunt sincer.
Nu mă caracterizează vrăjeala
Unii numai asta știu să facă
Dacă vă plac mincinoșii groșii
la portofel, asta vreți,
asta primiți, nu înseamnă că suntem toți la fel!
Reprezint calea de mijloc, și sunt mândru de asta
Dau dracu’ extremiștii și curiștii și, cu asta basta
Sunt, așa cum nu te aștepți
Cel mai deștept dintre proști
Cel mai prost dintre deștepți
Și se cred unii înțelepți
Cică ăla mai deștept cedează, și se lasă istovit
Păi cedează tu, deșteptule, eu duc lupta la sfârșit!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă față de ipocrizia și superficialitatea societății. Artistul se poziționează ca un rebel sincer, criticând valorile false și preferând să-și asume imperfecțiunile decât să se conformeze.