Fratii Johnson – Pe Lângă Livadă

Pictez un nou tablou, deci nu are sens să trec
Și cad frunzele de sticlă, și le prind fără să încerc
Gândesc rapid, d-aia uită-te la ochi
Mii de cristaline fine și asonante pentru foc
Dacă e așa rapid mă conform
Și uit iar de buruiană, apoi îmi amintesc din nou
Lasă-le toate să treacă, mergi după săgeată
Cel puțin așa scria acolo pe lângă livadă
Gândurile mele, sunt vorbele grele
Și-mi sunt a patra limbă, aude și vede
Dau viață simplu, alegerea corectă
Așa mi-a fost șoptit, incorporat în senescență
Coalescență și convalescență
Și implicat direct în procesul de sinteză
Simt că o să trec din nou peste limită
Și nu o să lămuresc situația ambiguă
Nu vreau să continui, și nu vreau nici să plec
Nu dau importanță, sau așa vreau să cred
Amintește-ți ochii mei verzi
Care se fac căprui atunci când nu-i vezi, vezi, vezi
Nu vreau să continui, și nu vreau nici să plec
Nu dau importanță, sau așa vreau să cred
Amintește-ți ochii mei verzi
Care se fac căprui atunci când nu-i vezi, vezi, vezi
Pe lângă livadă treceam într-o vară
Ce bine era afară
Bunica mergea, lângă mine îmi zicea
Să mai trec și eu p-aicea
Pe lângă livadă treceam într-o vară
Ce bine era afară
Bunica mergea, lângă mine îmi zicea
Să mai trec și eu p-aicea
Să nu-i las în spate că ei m-au crescut
Că ei mă învață ce știu, nimic mai mult
Că de mers e mult, de alergat e greu
Să cred în Dumnezeu, ei mă iubesc mereu
Să rămân în școală, că Vlad preabine-nvață
Că Vlad fără carte, nu o să aibă viață
Să am multe fete, dar să nu am o fată
Bunică-mea zicea, c-o să mă lase baltă
C-o să mă lase baltă..
Bunică-mea zicea, c-o să mă lase baltă
C-o să mă lase baltă..
Bunică-mea zicea, c-o să mă lase baltă
E greu să fii simplu, e greu să fii modest
Aleg dintr-un vers, până fac totul pe invers
Să mă uit în față, dar mereu să am un spate
Zicea odată unu, aprinzându-și o țigară
Aprinzându-și o țigară..
Zicea odată unu, aprinzându-și o țigară
Aprinzându-și o țigară..