Cine mână boii bine, mândra mea
Be-n crâșmă și mai rămâne, mândra mea,
Cine mâna boii rău,
Trece p’ngă făgădău, măi mândra mea,
Și zâce că jinu-i rău, măi, mândra mea.
Cine n-are mândră dragă, mândra mea
Vie la noi să-și aleagă, mândra mea
Cine n-are ce iubi,
Vie la noi c-a găsâ, măi, mândra mea.
Vie la noi c-a găsâ, măi, mândra mea.
Hai mândro să ne iubim, măi mândra mea
La luat să nu gândim, măi mândra mea
De luat suntem departe
Ca și Clujul de Orade’, mândra mea.
Ca și Clujul de Orade’, mândra mea.
Io-am glumit că te-oi lua, măi, mândra mea
Tu m-ai spus la mama-ta, măi mândra mea
Și la frați și la surori,
Mi-o mărs vestea că mă-nsor, măi, mândra mea
Mi-o mărs vestea că mă-nsor, măi, mândra mea
Mi-o mărs vestea că mă-nsor
La curtea mândruțelor, măi mândra mea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața la țară, cu un umor specific, abordând tema dragostei și a relațiilor. Se vorbește despre un bărbat care glumește despre căsătorie, dar vestea se răspândește rapid.