Asta-i hora mare,
Asta-i hora mare, da hora moldovenilor
Joacă fiecare de la bătrân la ficior
Îi hora străbună, da din străbuni o știu juca
Cu toții de mână, da uite-așa și-așa.
Strigătură: Și-o cântă și moșnegeii
Acolo cu ce-aveau ei.
Hai la hora mare, da că-i zi de sărbătoare
Două-trei băbuțe stau colea lângă portiță
O jucat și ele, da când erau mai mititele
Da amu-s bătrâne și de-abea se ține.
Strigătură: Numai di sale mă prind
Că moșu mo-imbolnăvit.
Asta-i hora mare, da-i hora de toți jucată
Joacă și bătuțe și chiuie toți deodată
Lumea să audă, da să fie cu voie bună
C-așa-i moldoveanu, nu își uită neamu.
Strigătură: Om juca și-om chiui
Că deamu bine ne-ar fi.
Repet ultima parte.
Sensul versurilor
Piesa celebrează hora, un dans tradițional moldovenesc, ca simbol al unității și bucuriei. Versurile evidențiază participarea tuturor generațiilor și importanța păstrării tradițiilor.