Felul meu.
Acum, sfârșitul e aproape,
Am în față cortina de final,
Prietene, îți spun clar,
Îmi mențin părerea de care sunt sigur.
Am avut o viață plină,
Am colindat fiecare drum
Și, mai mult, mult mai mult de-atât,
Am făcut-o în felul meu.
Regrete, am câteva,
Totuși, sunt prea puține pentru a le spune
Am făcut ce trebuia să fac,
Și le-am văzut trecând, fără excepții.
Am planificat fiecare cursă,
Fiecare pas atent de-a lungul drumului,
Și mai mult, mult mai mult de-atât,
Am făcut-o în felul meu.
Da, au fost momente, sunt sigur că știți,
Când am mai și exagerat,
Dar până la urmă, când am avut îndoieli,
Mi-am asumat responsabilitatea.
Am înfruntat totul și am rămas în picioare,
Și am făcut-o în felul meu.
Am iubit, am râs și am plâns,
Am avut greutăți și partea mea de pierderi.
Și acum, când lacrimile s-au domolit,
Totul mi se pare atât de amuzant.
Când te gândești că am făcut toate astea,
Și dați-mi voie s-o spun, nu într-un mod timid,
„Nu, nu eu…
Am făcut-o în felul meu.”
Căci atunci bărbatul pentru ce este? Ce are el?
Dacă nu se are pe sine, nu are nimic.
Să spună totul așa cum simte,
Nu vorbele cuiva îngenunchiat,
Trecutul o arată, am înfruntat loviturile
Și am făcut-o în felul meu.
Da, a fost în felul meu.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o retrospectivă asupra vieții, cu acceptarea alegerilor făcute și asumarea responsabilității pentru propriile acțiuni. Este un imn al independenței și al trăirii vieții în propriile condiții.