Mă întorc mereu cu gândul
Unde nu mai e nimic
Asta vară era soare
Acum nu mai e nici frig
Mă întorc mereu cu gândul
La tot ce-a fost cândva
Fantoma iubirii noastre
A fugit cu-altcineva
Și-i e bine acolo
Nu mai crede în noi
Și-ar vrea să rămână-n oraș
Printre gunoi.
Spune-mi tu cum e să simți
Când nu mai simți nimic
Cuvinte nu găsești, dar
Mă iubești un pic
Iubirea ta senină
Ea s-a-ntunecat
Deși ne doare pe-amândoi
S-a terminat
Fantoma iubirii
Nu mai crede în noi
Și-ar vrea să rămână în oraș
Printre gunoi
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de nostalgie și pierdere după o relație terminată. Naratorul se confruntă cu amintiri și realizează că iubirea a dispărut, lăsând un gol și durere în urmă. Accentul cade pe acceptarea finalului și pe imposibilitatea de a reînvia trecutul.