E prima răsuflare, se simte golu’
Vreau să îmi spui cât e de mare
Se spune că nimic nu ține veșnic într-o lume
Nici opere de artă, nici un sentiment anume
Altă foame, joacă acuma în cartier
Și prieteni prea puțini, nimic nu mai e la fel
Aceeași sete, aceleași probleme
Dezamăgiri, aceeași luptă, datorii
Primesc aceeași stare
La ce văd în jurul meu
Orice din trecut rămâne
Ce o să se aleagă cu copiii ce o să crească mâine
Cine o să înțeleagă de ce aberrez
Și liberez din stres și agonie
Când beau și fumez, când
Evadez pe foaie ca să ilustrez
Sau când privesc în față fața care iubesc
Mă gândesc oricum aspir la a le avea pe toate?
Chiar dacă nu am nimic
Și nici prea multă libertate.
Trec zilele, trec nopțile
Și noi, dați muzica înapoi
Trec zilele, tu nu vezi cum trec nopțile
Cum trecem și noi
Viața e scurtă, dați muzica înapoi.
Atâta sărăcie te deprimă
Atâta rutină, familii se destramă
Zilnic și le observ,
Cum toate îmi sar în ochi la geamul la mașină
Trag din spliffu’ ăsta capăt până se termină
Ei lasă că o să scap departe de toate astea
Mă doare-n pu*ă la ce tinde societatea
N-au luciditatea când aplică dreptatea
De-aia mulți ajung degeaba când termină facultatea
Și văd părinții diferiți, asist la alte discuții
E baza existenței zilnice fără soluții
Unde nu te vede nimeni, nu te crede
Unde atâta timp cât ești sărac
Nici nu au cum să te observe
Degeaba ești artist pe vremuri blestemate
Cu sete de cunoaștere și alte nestemate
Luptă frate, deși din astea nu ai nici jumate
Chiar dacă nu ai nimic și nici prea multă libertate.
Trec zilele, trec nopțile
Și noi, dați muzica înapoi
Trec zilele, tu nu vezi cum trec nopțile
Cum trecem și noi
Viața e scurtă, dați muzica înapoi
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a dificultăților vieții, marcate de sărăcie, dezamăgiri și lupta pentru libertate. Artistul își exprimă frustrarea față de societate și caută refugiu în muzică și creație.