Flou Rege:
Dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor..
Cum spunea marele poet când dădea strofa,
N-o să existe armonie în toată Europa,
Până când imperiile-o să returneze ranițele
Statelor mai mici, și-o să le respecte granițele.
Identitatea lor, naivitatea de-a
Ignora cultura și ce reprezintă limba,
Când o lume întreagă minte, se-ascunde după perdea
Și încet ura se simte, nu se uită peste veac.
Sunt urmașul lui Pătrașcu, într-un fel părtașul
Îmi câștig regatul la duel ca Vlad al-III-lea Dracul
Să le desființeze track-ul când îmi pregătesc atacul
Șarpele cu cap de lup, de sus ca Decebalus dacul.
Și încet s-alege praful, probleme de necugetat
Istoria nu iartă gloria ce am uitat
Și când vine datoria, tre’ s-o dăm neapărat.
Că tre’ să mor pentru țară sau să mor pentru Hip-Hop.
Când în inimă îmi bat blocuri pe unde-am umblat,
Locuri pe unde-am crescut în mintea mea-s atât de vag
Că de-atunci focuri ard aprins în mine neîncetat
Dau valuri din Marea Neagră, nori din Retezat.
Nu mă schimbă ei de fapt, sunt român nemuritor
Mă refer la ce gândesc, la omul din interior
Când tre’ să respecte neamul, să-l păstreze cu onor
Inima ce tre’ să bată, flamuri pentru tricolor.
Lucruri sunt pe dos în țară, lună prinsă între nori
Când te văd cum iar ignori și lași în spate doar tumori
Păstrez în minte acei eroi, respect la fondatori
Și nu vreau să schimb nimic când vine vorba de izvor.
O dulce Românie, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor
Sunt mereu cu tine deși știu că nu-i ușor
Și cum nu le convine, tre’ să avem un viitor.
Nimeni Altu’:
Adun cărți vechi din noi tomberoane
Răsfoiesc liniștit de parcă aș fi pe metadoane
În mintea mea văd încontinuu tot, sunt hipermnezic
Senzații diverse mixate mereu sinestezic.
Audibil, stil infailibil
Lirism intangibil,
Dar ca om sunt rar vizibil
Printre indivizi indivizibili: underground-ul
Un fel de a fi și de-a trăi! Ascultă sound-ul.
Sunt portaru’, atunci când se deschid portaluri
Iau cavalu’, și sunet de tunet până văd raiul
Că deloc străin mi-e traiu’ straniu.. am fruntea înaltă
O să vă las un mare craniu.. în pământ de baltă.
Dulce Românie, am frați în pușcărie
Și am frați în cimitire, scriu cu sânge pe hârtie
Dulce Românie, zi-mi lor cine le mai scrie
Că n-a fost nici o dreptate după nici o tragedie.
Dulce Românie, țara mea cu 7 chakre
O țărână prea aparte, binecuvântate toate
Dulce Românie, de la roșu până la violet
Am fost și mai departe, dar aici mă simt complet.
Port în piept dureri trecute pentru tot ce n-a fost drept
Dar asta o să mă ajute peste toate să mai trec
Și să las neamului meu, un mesaj mai înțelept
Dulce Românie, tu m-ai învățat să cred.
Mulțumesc pentru încercări și pentru cumpene ale vieții
Mulțumesc și pentru nopți și pentru zorii dimineții
Mulțumesc pentru străbuni, pentru doine și romanțe
Dulce Românie, ce ne-ai crescut cu speranțe
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste și respect față de România, cu referire la istoria zbuciumată și la speranța într-un viitor mai bun. Artiștii își exprimă atașamentul față de valorile naționale și față de moștenirea culturală, recunoscând totodată problemele actuale.