Nu știu, Doamne, cu ce am greșit
Că soarta rău m-a pedepsit
Cu mine a fost așa de rea
Într-o zi mi-a rupt inima
Tot ce am avut s-a risipit
Un fir de praf purtat de vânt
De ce soarta a vrut așa
Să plâng după iubirea mea.
Doamne, stau în genunchi în fața ta
Ascultă, Doamne, ruga mea
Fă o minune cum tu știi
Să fiu cu ea măcar o zi.
Cum e viața omului
La mâna destinului
Azi îți dă tot ce ai visat
Mâine îți ia tot ce ți-a dat
Aș vrea o zi să mai trăiesc
Să am din nou tot ce iubesc
Alină-mi, Doamne, sufletul
Numai tu poți, Doamne, tu.
Doamne, stau în genunchi în fața ta
Ascultă, Doamne, ruga mea
Fă o minune cum tu știi
Să fiu cu ea măcar o zi.
Unde ești, viața mea?
Când nu am pe nimenea, viața mea
Viața mea, eu n-am pe nimenea, n-am pe nimenea.
Doamne, stau în genunchi în fața ta
Ascultă, Doamne, ruga mea
Fă o minune cum tu știi
Să fiu cu ea măcar o zi
Sensul versurilor
O rugă fierbinte către Dumnezeu, exprimând durerea pierderii unei iubiri și dorința disperată de a o recupera. Vorbitorul se simte pedepsit de soartă și imploră o minune divină.