Voi nu știți secretul meu,
Nu vă spun, nu vă spun,
Așa v-am pârlit mereu.
Numai eu știu care-i rostul,
Nu vă spun, nu vă spun,
Eu sunt ca tăticul vostru. <->BIS
Meseria, șmecheria,
Eu le-am inventat,
De la mine au plecat,
De la mine ați furat.
Să vă nașteți încă o dată,
N-aveți cum să fiți,
Măcar pe jumătatea mea
Știu că vă doriți. <->BIS
Voi nu știți secretul meu,
Nu vă spun, nu vă spun,
Așa v-am pârlit mereu.
Numai eu știu care-i rostul,
Nu vă spun, nu vă spun,
Eu sunt ca tăticul vostru. <->BIS
Cu o secundă-s mai deștept
Cât toți la un loc,
Combinații fac NonStop,
Cu banii mereu mă joc. <->BIS
Să vă nașteți încă o dată,
N-aveți cum să fiți,
Măcar pe jumătatea mea
Știu că vă doriți. <->BIS
Voi nu știți secretul meu,
Nu vă spun, nu vă spun,
Așa v-am pârlit mereu.
Numai eu știu care-i rostul,
Nu vă spun, nu vă spun,
Eu sunt ca tăticul vostru. <->BIS
Meseria, șmecheria,
Eu le-am inventat,
De la mine au plecat,
De la mine ați furat.
Cu o secundă-s mai deștept
Cât toți la un loc,
Combinații fac NonStop,
Cu banii mereu mă joc. <->BIS
Să vă nașteți încă o dată,
N-aveți cum să fiți,
Măcar pe jumătatea mea
Știu că vă doriți. <->BIS
Voi nu știți secretul meu,
Nu vă spun, nu vă spun,
Așa v-am pârlit mereu.
Numai eu știu care-i rostul,
Nu vă spun, nu vă spun,
Eu sunt ca tăticul vostru. <->BIS
Sensul versurilor
Persoana din cântec se consideră superioară celorlalți, deținând un secret sau o abilitate pe care ceilalți nu o pot atinge. Ea se laudă cu inventivitatea și succesul său, sugerând că ceilalți o invidiază.