Mi-e măicuța bolnăvioară și mi-e frică să nu moară
Dau și bani și casa mea pentru soarta lui mama
Căci copilul fără mamă la masă nimeni nu-l cheamă
Se culcă noaptea plângând și se trezește oftând
Tatăl meu, măicuța mea, voi doi sunteți viața mea, câte zile voi avea
Mama mea, tăicuțul meu, am să vă iubesc mereu, că prin voi trăiesc și eu
Tatăl meu, măicuța mea, voi doi sunteți viața mea, câte zile voi avea
Mama mea, tăicuțul meu, am să vă iubesc mereu, că prin voi trăiesc și eu
Să nu mă lași, copilul meu, acuma când mi-e mai greu
Să nu uiți, mama, de mine, că ți-am făcut numai bine
Când erau timpuri mai grele, nu te-am lăsat la belele
Eu mă sculam dimineața, îți făceam frumoasă viața
Tatăl meu, măicuța mea, voi doi sunteți viața mea, câte zile voi avea
Mama mea, tăicuțul meu, am să vă iubesc mereu, că prin voi trăiesc și eu
Tatăl meu, măicuța mea, voi doi sunteți viața mea, câte zile voi avea
Mama mea, tăicuțul meu, am să vă iubesc mereu, că prin voi trăiesc și eu
Cât e mama de bătrână, tot mă învață o vorbă bună
Când mă doare inima, dau fuga la mama mea
Vreau să-i spun tot focul meu, mă alină când mi-e mai greu
Cuvântul de mamă bună, ți-a durerea ți-o alină
Tatăl meu, măicuța mea, voi doi sunteți viața mea, câte zile voi avea
Mama mea, tăicuțul meu, am să vă iubesc mereu, că prin voi trăiesc și eu
Tatăl meu, măicuța mea, voi doi sunteți viața mea, câte zile voi avea
Mama mea, tăicuțul meu, am să vă iubesc mereu, că prin voi trăiesc și eu
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și teama de a pierde mama bolnavă, subliniind importanța părinților în viața interpretului și recunoștința eternă față de ei. De asemenea, evidențiază rolul crucial al mamei în alinarea suferinței și oferirea de sprijin necondiționat.