Florin Salam – Anii, Anii

De mă privesc în oglindă
Nu mai știu nici cine sunt
Oare cine este omul
Obosit cu păr cărunt.
Oare unde-s anii vieții
Oare unde i-am lăsat
Unde-i floarea tinereții
Ce-am cules s-a scuturat.
Anii, anii
Unde se duc anii
De ce oare, banii
Ne fură toți anii.
Anii, anii
Unde se duc anii
Of, de ce oare, banii
Ne fură toți anii.
Mă uit în oglindă la un chip
Ce nu-l mai recunosc
Cine oare ești, străine
Lacrimi curg pe obraji în jos.
Ce-i cu tine, mai copile
Ai crescut atât de mult
Când erai în floarea vârstei
Să te oprești nu ai vrut.
Anii, anii
Unde se duc anii
De ce oare, banii
Ne fură toți anii.
Anii, anii
Unde se duc anii
Of, de ce oare, banii
Ne fură toți anii.
Anii, anii
Unde se duc anii
De ce oare, banii
Ne fură toți anii.
Anii, anii
Unde se duc anii
Of, de ce oare, banii
Ne fură toți anii