Stau și citesc o carte, poveste de iubire
Cu doi îndrăgostiți cum erai tu cu mine
Povestea-i dureroasă, dar citesc și plâng
Și lacrimile mele peste obraz se frâng.
Alină, alină-mi inima, alină-mi viața și suferința mea
Palmele tale, obrajii să-i sărut o clipă
Și inimioara nu vreau să se plângă.
Alină, alină-mi inima, alină-mi viața și suferința mea
Palmele tale, obrajii să-i sărut o clipă
Și inimioara nu vreau să se plângă.
Și dacă aș avea vreo două inimioare
Una cu fericire, alta cu supărare
Când una e supărată, vreau să întreb cealaltă
Când mi-e dor de tine, una să mă aline.
Alină, alină-mi inima, alină-mi viața și suferința mea
Palmele tale, obrajii să-i sărut o clipă
Și inimioara nu vreau să se plângă.
Alină, alină-mi inima, alină-mi viața și suferința mea
Palmele tale, obrajii să-i sărut o clipă
Și inimioara nu vreau să se plângă.
Alină, alină-mi inima, alină-mi viața și suferința mea
Palmele tale, obrajii să-i sărut o clipă
Și inimioara nu vreau să se plângă.
Alină, alină-mi inima, alină-mi viața și suferința mea
Palmele tale, obrajii să-i sărut o clipă
Și inimioara nu vreau să se plângă
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțite după pierderea unei iubiri. Naratorul caută alinare în amintiri și își dorește să găsească consolare pentru inima frântă.