Florin Purice – Balada Prostului

Și eu ca toți băieții am uitat că a venit vara.
M-am dus să mă îmbrac.
Și m-am îmbrăcat din Zara.
Mi-am luat haine noi.
Am zis că arăt mai bine.
Credeam că așa poate s-or uita fetele la mine.
M-am dus să mă plimb în figuri prin mall Vitan.
Lumea mă privea și ce bine mă simțeam.
Eram admirat, mă simțeam băiat frumos.
Dar ei mă priveau pentru că aveam tricoul pe dos.
Doare, doare prostia în România.
Dar e normal.
N-are, nu are rost să te simți prost, nu-i caz penal.
Mi-am luat un bilet să intru la film cu karate.
Nimeni nu mi-a spus că-i desene animate.
Îi fac cu ochiul la o blondă și am dat-o gata.
De unde să știu că aia era dita mai prostituata.
M-a luat de braț, m-a invitat la hotel.
Era curioasă câți bani am în portofel.
Se lăsa privită în toată splendoarea ei.
Dar am adormit și ea a plecat cu toți banii mei.
Doare, doare prostia în România.
Dar e normal.
N-are, nu are rost să te simți prost.
Nu-i caz penal.
Merg singur pe stradă fără banii în buzunar.
Dar nu mă oftig că am putere să-i fac iar.
Îi fac într-o lună că am voință de fier.
Trebuie doar atâta, să mă angajez pe șantier.
Pe mama o sun și-i spun ce s-a întâmplat.
Mi-a spus că mai bine rămâneam la mine în sat.
I-am spus să-mi trimită niște bani prin Noefem.
Să-mi plătesc chiria și să mai achit datoriile.
Doare, doare prostia în România.
Dar e normal.
N-are, nu are rost să te simți prost.
Nu-i caz penal.

Sensul versurilor

Piesa descrie o serie de întâmplări ghinioniste și umilitoare prin care trece un personaj naiv. El se confruntă cu situații ridicole și este păcălit, dar în ciuda acestui fapt, își păstrează optimismul și intenția de a depăși obstacolele.

Lasă un comentariu