F. M:
Eu doar un copilaș eram
Părinții când s-au despărțit
Și am fost nefericit
Pe mama mea o întrebam
Mereu de frățiorul meu
Și nu-mi spunea nimic
Să-mi văd fratele,
E tot ce vreau de la viață
Îmi curg lacrimile
Lacrimi amare pe față
Degeaba plâng și sufăr mereu
Ce mai viață blestemată
Și mă rog la dumnezeu
Suferința să-mi vadă
Durerea să-mi vadă.
F. M:
Au trecut anii rând pe rând
Cu frățiorul meu în gând
Și mi-a fost tare greu
Chiar dacă-am fost nedreptățit
Azi dumnezeu m-a răsplătit
Să fac dreptate-n jurul meu.
Ridică mâinile
Hoțule nu ai scăpare
Pune-i cătușele
Să-l ducem la-nchisoare
Leagă-i ochii să nu vadă
Și să nu poată fugi
Să fure n-o să mai poată
Nici frate dacă mi-ar fi
Frate dacă mi-ar fi..
Dacă tot l-am arestat
Să-i dau ceva de mâncare
Că e om ca orisicare
De ce doamne tocmai eu
Mi-am arestat fratele
Cum să-mi ierți păcatele?
Ești liber ca să pleci
Asta-i ultima ta șansă
Să nu mai treci peste legi
Să nu mai greșești în viață
Orice ar fi suntem frați amândoi
Pleacă și nu privi înapoi
Chiar dacă am jurat să-mi fac dreptate
Dar nu pot că-mi ești frate
Că-mi ești frate
Frate nu pot accepta să suferi din cauza mea
Când în viață greșești
Trebuie să plătești
Leagă-mă astăzi fratele meu
Ca mâine să nu fac și mai rău
Leagă-mă că-i mai bine așa
Că sunt hoț și-mi merit soarta
Doamne ce soartă rea!
Sensul versurilor
Un om își arestează fratele care a devenit hoț. Se confruntă cu un conflict interior puternic între datoria de a face dreptate și dragostea frățească, ajungând la concluzia că nu poate suporta să-l vadă pe fratele său suferind.