În Bucureștiul iubit,
În Bucureștiul iubit,
Azi negura s-a risipit
Și în străvechiul oraș
Vieții-i croim nou făgaș.
Vrem ca în anii ce vin,
Ca-n basme să te-mpodobim,
Mândru spre soare să crești
Oraș iubit, București.
Visuri cresc îndrăznețe
Pline de tinerețe,
Mâine, ele-or să fie
Fața orașului vie
Privirea s-o încânte
Și gândul să-l avânte
Zidirea cea măiastră,
Vrednică de vremea noastră.
Ți-s mulți la număr anii,
Bătrâni îți sunt castanii,
Dar ești la fel de tânăr,
Ca noi, iubit București
Gândul ni te arăta,
Frumos ca niciodată,
Mai viu sclipi-vor stele
Pe noile șantiere.
Covor de flori în parcuri,
Vântul zburând pe lacuri
Înalt pe bulevarde
Mii de luceferi vor arde
Căci noi și minunate
Adânc vor fi săpate
Și până-n depărtare
Cântecul tău va străbate.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus Bucureștiului, exprimând dragostea și speranța pentru un viitor frumos al orașului. Versurile descriu transformarea și înfrumusețarea orașului, subliniind tinerețea și vitalitatea sa, în ciuda istoriei sale îndelungate. Este un cântec patriotic local, plin de optimism și entuziasm.