Vecina mea de sus are doi ochi albaștri
Ce scânteiază pe cer mai tare decât aștrii
Câteodată când liftul e blocat
O pândesc după vizor
O văd cum vine ușor, cum pășește ușor
Ca un nor alunecă ușor, ca un nor
Și când mă gândesc c-am venit amândoi în
Aceeași zi pe planetă
Doar că ea a avut prima dintre noi bicicleta
C-am fost împreună la școala primară
Acolo i-am adus bomboane prima oară
Apoi la liceu am fost împreună, acolo am
ținut-o prima oară de mână
Acolo i-am dat prima dată o floare, acolo
Ea mi-a dat prima sărutare
Timpul se scurgea ușor, știi, sus pe zarea
Albastră sus, nici măcar un fel de nor
Ăsta până-ntr-o noapte când în raze
Albaștri mi-a spus niște șoapte
Eu și acum mai cred că de dragoste
O priveam uimit, tăcusem vrăjit
Ea a plecat grăbit
Nu ne-am mai văzut până acum un an când
Eu m-am mutat de unde stăteam
Timpul iar a curs printre noi, s-a scurs
Și tot ce-am de spus e că
Vecina mea de sus
Are doi ochi albaștri
Ce scânteiază pe cer
Mai tare decât aștrii
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o dragoste din trecut, o amintire frumoasă legată de vecina de sus. Naratorul își amintește de momentele petrecute împreună în copilărie și adolescență, până când aceasta a plecat brusc.