Florin Chilian – Porunca 1 – Să Nu Ai Alți Dumnezei În Afara De Mine

FLORIN CHILIAN – PORUNCA 1.
Popii au conturi în bancă,
Cerurile nu-i încap.
Oficiază cununia între Dumnezeu și Drac.
Ca-n viață.
Nu ne mai botează pruncii,
Mortu-n casă ți-a rămas dacă,
Nu le bagi degraba-n sutană un plic gras,
Ca-n viață.
Popii umblă cu mașina pe când tu, un biet măgar,
Aștepți binecuvântarea într-o baltă pe trotuar,
Ca-n viață.
Puțini au rămas cu harul, de-a ți-l da pe Dumnezeu,
Atunci când te rupe viața, alinarea-mi vine greu,
Ca-n viață.
Dumnezeu e pus la bancă, stă-n cont bine păzit,
Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit,
Ca-n viață.
Dumnezeul lor e banul care fiul a trădat,
Au vândut până ce și taina, popo, popo ochi de drac,
Ca-n viață.
Au rămas părinți cucernici,
Prea puțini și prea ades ei,
Le-ai sfărâmat altarul, Doamne, lacrimi au curs,
Ca-n viață.
În biserica din suflet,
Unde fug când e prea greu,
O să pună guvernanții impozit pe Dumnezeu,
Ca-n viață.
Uite, are popa vilă, are barcă cu motor,
A uitat ce e umilința, raiul stă în curtea lor,
Ca-n viață.
Nu le mai ajung arginții,
Prețul vânzării a crescut,
Se-neacă-n lacrimi sfinții, ne-ntoarcem la-nceput,
Ca-n viață.
Plânge sus în cer Maria,
Lacrimi pe icoana noastră,
Se mai nasc minuni pe lume,
Cine să le împărtășească?
Ca-n viață.
Se-nchide altarul în suflet, rămâi încuiat pe-afară,
Nu mai da lumină, Doamne, pentru a câta oară?
Ca-n viață.
Fanii se-nșiră-n strană,
Lumina-i frântă pe cruce,
Sub un munte de păcate,
Doamne, cum de mai poți duce?!
Ca-n viață.
Stă Andrei privind prin geamuri,
Colorate-n Voroneț, noi ne cumpărăm iertarea…
Doamne, toate au un preț?!
Ca-n viață… ca-n viață.