Strigătură:
– Cine nu ne lasă-n casă
N-are ce pune pe masă,
N-are lepedeu pe pat,
Nici gaci pe bărbat.
– Avem colac și țipoi,
Dar nu ne-om lăsa la voi.
Suie-te, mireasă-n car,
Că-ți merge după amar,
Și te suie pe hinteu
Că te duci din satul tău.
Strigătură:
Fuge vulpea pe imaș
Cu pipa de la nănaș
Și nănașa după ea:
– Adu, vulpe, pipa mea,
C-am acasă-o găină sură
Și-i tre’ pipă cu ciutură,
Găina mea-i ca din poveste,
Cârâie și duhănește.
Faceți-mi loc, măi nuntași,
Să mă duc pân’ la nănași
Să mă vadă c-am venit,
Num-oleac-am zăbovit.
Strigătură:
Socăcița de la oale
Piperat-o curechiul
Să-i deie la nănașul.
Ce cătați, nănași, la mine
Că nu-s copți colacii bine?
Nu i-am copt că n-am putut,
Că eu lemne n-am avut.
Strigătură:
Că pădurarul din sat
Lemne bune nu mi-o dat
Și-s găinile nefripte
Că n-or fost lemne călite.
U, iu, iu, și bine-mi pare
C-am înșelat nănaș mare,
Pentr-o găină cât o cioară
Mi-o dat bani să iau o moară.
Strigătură:
Pe ulița noastră-i tină,
Mireasa-i ca o regină,
Pe ulița noastră-i tău,
Mirele-i ca și-un birău.
Socăcița de la oale
Și-o făcut jeburi la poale
Și-o luat carnea din oale,
Și-o luat carnea din oale,
Și-o pus după cuptor
Să-i deie la grăitor.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă a unei nunți tradiționale la sat, cu strigături pline de umor și referiri la obiceiuri specifice. Versurile evocă imagini pitorești și satirizează anumite personaje implicate în eveniment.