Scris îi numele tău, bade,
Pe drumul de la Orade’,
Dorul de la bădița
Rupt-o podul la Tinca.
Luni îi târgul la Tinca
Nu se vinde făina,
Nici grâu, nici țărâță,
Numai gură de mândruță.
Scris îi numele badii
Pe roșteiul grădinii
Tot cu fir de busuioc
Să mă poarte badea-n clop,
Tot cu fir de iarbă creață
Să mă poarte badea-n brață.
Pentru badea care-mi place
Nici părinții n-au ce-mi face,
Nici notarul satului,
Nici domnii orașului,
Domnii șed și sfătuiesc,
Eu cu badea mă iubesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea puternică a unei fete pentru băiatul iubit, sfidând orice obstacol sau convenție socială. Legătura lor este mai presus de orice autoritate, iar sentimentele sunt profunde și sincere.