Strigătură:
Mărită-m-aș mărita,
Batăr ce n-am nimica,
Ce dacă-s fată săracă,
Numai bărbatul mă placă!
M-am rugat la Dumnezeu
Să nu-mi deie bărbat rău,
Dar de soacră am uitat
Că mă povestește-n sat.
Strigătură:
Am noroc cu socrul meu
Că mă scoate de la rău.
De când îi lumea lăsată
Nora cu soacra se ceartă,
Soacră, soacră, nu fi rea
Că-i pica pe mâna mea.
Strigătură:
Și dacă-i îmbătrâni
Tot la mine-i nimeri.
Cu bărbatul o duc bine,
Dar cu soacra-i vai de mine,
Intră-n casă ca o coasă,
Iese-afară foc și pară.
Strigătură:
Mă scoală cu noaptea-n cap
Că-i pita de frământat.
Soacra mea-i o soacră bună
Tot mă mână și m-adună
Și prin sat mă povestește
Că n-am adus bani și zestre.
Strigătură:
Mărita-m-aș mărita,
Nu știu maica ce mi-o da,
Coșara cu fusese,
Cotețul cu găinile.
Nici pământuri pe țarină,
Num-un lepedeu de lână,
Nici junci cu coarne lungi,
Nici vaci cu coarne largi,
Mă mai mustră și-o cumnată
Că-i casa nemăturată.
Sensul versurilor
Piesa descrie conflictul tipic dintre noră și soacră într-un cadru rural tradițional. Nora se plânge de comportamentul soacrei, care o critică și o bârfește, dar găsește alinare în relația bună cu socrul și cu soțul.