Lume, păcătoasă ești,
La dușmani mă povestești
Că am casă și ocol,
Inima plină de dor.
Strigătură:
Judecată-s de dușmani
Ca pădurea de fetani.
Mult mă-ntreabă dușmanii
Ce-oi face când oi muri,
La pământ oi sta pe frunte
Ca la badea pe genunche.
Strigătură:
Cine nu-ncape de mine
Dă-i, Doamne, binele-n lume,
Hai, lumiță, și hai, hai!.
Num-atâta mi-i bine
Până-mi zice lumea „Câine!”,
Când mi-o zice „Săraca!”
Lăs-oi binele l-alta.
Strigătură:
Ei, lume, și hai, hai,
Tu la dragoste mă dai!.
Lume, lume, rea mai ești
Că tare mă socotești,
Nu-mi pasă lumea ce spune,
Eu vă cânt cu drag în lume,
Cui îi urâtă lumea
Facă-și gard pe lângă ea,
Că mie nu mi-i urâtă
Poate fi și dezgrădită.
Strigătură:
Cine nu-ncape de mine
Dă-i, Doamne, binele-n lume,
Cine nu-ncape de noi
Dă-i, Doamne, galbeni și boi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și resemnare față de judecățile aspre ale lumii. Vorbitorul își găsește alinare în cântec, ignorând răutățile și oferind, în schimb, dragoste și iertare.