Lică Sămădău,
Greu îi dorul tău!
Colo-n ceata birtului
Sămădău cu calul lui,
Cu mustața gălbioară
Și cu dor la inimioară.
Strigătură:
Ăsta-i Lică Sămădău
Ce-mi alină dorul meu.
Hai la joc, la joc,
Jocu-i cu noroc!
Hai, murgule, până-i soare
La crâșmarița din vale
Că-mi dă vinul măsurat,
Patul mândru-mperinat.
Strigătură:
Ăsta-i Lică Sămădău!.
Hai la joc, la joc,
Jocu-i cu noroc!
Ai luat bogaților
Și le-ai dat săracilor,
Le-ai lăsat o mânzișoară
Să meargă cu ea la moară.
Strigătură:
Frunză verde busuioc,
Ăsta-i jocul mai cu foc!.
Jocu-i cu noroc,
Frunză busuioc!
– Ană, Ană, ochii tăi
Plătesc trei perechi de boi,
Ochii și sprâncenele
Cât cerul cu stelele.
Strigătură:
Ană, am în suflet dor
Să te iubesc și să mor!.
Hai și iară hai,
Haida, Sămădău!
– Fie, Lică, ce-o fi,
Eu pe tine te-oi iubi,
Ardă birtul și moara,
Eu pe tine te-oi lua.
Strigătură:
Pe umeri poartă buhai
Și la murgul zice „Hai,
Hai, murgule, mâncă foc
Pân’ la Moara cu Noroc!”.
Strigătură:
Ei, Lică Sămădău,
Mare foc îi dorul tău!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă povestea lui Lică Sămădău, un personaj popular care împarte dreptatea, ia de la bogați și dă la săraci, și este admirat și iubit de Ana. Piesa celebrează dragostea, petrecerea și spiritul justițiar.