La crâșma mândrii-n pădure
Băui patru iepe sure,
Pe hamuri și pe neclouă
Luai mândrii rochie rouă.
Strigătură:
Măi, Aniță crâșmariță!.
De te duci cu patru boi
Te întorci numai cu doi,
Te duci cu patru vaci
Două-aduci, două le lași.
Strigătură:
Crâșmariță de pe vale,
Leagă-mi capul că mă doare.
Eu-i cerui pahar cu vin,
Ea-mi aduse olul plin,
Eu-i cerui pahar cu bere,
Ea-mi dă buze subțirele.
– Măi, Aniță crâșmariță,
D-al cui e clopul pe masă?
– Al badii din ceea casă
C-o băut și n-o plătit.
Strigătură:
Eu clopul i-am zălogit
Și-apoi badea m-o iubit.
La cârciumioara din vale
Vinu-i bun, lităra-i mare,
Eu-i cerui ochii-amândoi,
Ea-mi ceru grajdul cu boi,
De te duci pe cal călare,
Vii cu șaua în spinare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o vizită la o cârciumă, unde protagonistul bea, flirtează cu crâșmărița Anița și se bucură de atmosfera localului. Schimburile de replici și strigăturile adaugă un element umoristic și de petrecere.