La casa cu poartă verde
Acolo bădița șede
Cu ortacii lui la masă
Și de mine nici că-i pasă.
El șede cu mândrele,
Mie-mi mănâncă zilele,
Cu mândrele stai o zi
Cu mine pân-oi muri.
Ajungă-te, badea-al meu,
Ajungă-te dorul meu
Când ți-i urî de-a trăi
Și-ncepi iară de-a iubi.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul și suferința cauzate de indiferența iubitului ei, care preferă compania altor femei. Ea anticipează că el va regreta pierderea ei și va tânji după iubire din nou.
