La bădița meu la poartă
Două fete mari se ceartă,
Una-i hâdă, dar bogată,
Una-i mândră, dar săracă.
Cea bogată zice-așa:
– Badea pe mine mă vrea
Că-i dă tata șase boi
Și patru turme de oi.
Strigătură:
– Nu dă badea ochii mei
Pe cei șase boi ai tăi.
Cea săracă zice-așa:
– Badea pe mine mă vrea,
Nu dă badea ochii mei
Pe cei șase boi ai tăi.
Strigătură:
Câtă dragoste-i în lume
Toată-i la Oradea-n culme.
Săracă, fată săracă,
Ea cu mâna ei se-mbracă,
Ea se duce pe nopsam,
Muncește la bogătani.
Strigătură:
Dar cea de gazdă mare
Vinde clisă și unsoare
Să-și ieie cizme-n picioare.
Sensul versurilor
Două fete, una bogată și urâtă, cealaltă săracă și frumoasă, se luptă pentru atenția unui băiat. Piesa explorează tema competiției amoroase și a importanței statutului social în relații.