Hoi, Aniță crâșmariță,
Al cui e clopul pe masă?
– Al badii din ceea casă
C-o băut și n-o plătit
Și eu, zău, l-am zălogit.
Crâșmariță d-îngă drum,
Sufletu-n tine nu-i bun
C-ai băgat în apă vin,
Oi, Aniță crâșmariță.
Crâșmariță, crâșmariță,
Dar mai dă-mi o pălincuță,
Pălincuță și rachie
Strecurată prin zadie,
Hoi, Aniță crâșmariță.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o scenă dintr-o crâșmă, unde un bărbat a consumat băutură și nu a plătit, lăsând drept garanție clopul. Se face referire la calitatea îndoielnică a vinului și la dorința de a mai consuma pălincă.