Strigătură refren:
Hai, lume și hai, hai,
Că la dragoste mă dai!
Hai, lume și iar lume,
Nu mă mai satur de tine,
Nici de dragoste și dor,
Nici de cântec până mor.
Că dac-oi intra-n pământ
Și-acolo-oi hori și cânt,
Și l-oi iubi pe bade’,
D-acol’ nu m-a ști nime’.
Numai iarba pe mormânt
Ce s-a clătina de vânt,
Ea nu poate vorovi
Dragostea mea cu-a badii.
Hai, lume și hai, hai,
La multe rele mă dai,
De m-ai da l-atâtea bune
N-ar fi om ca mine-n lume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și un atașament față de viață, chiar și în fața greutăților. Vorbitorul este dedicat dragostei și cântecului până la moarte, sugerând că aceste elemente definesc existența sa.