M-am născut copil sărac,
Mândrele la mine trag
Când eram copil de-un an
Furam calul din paivan,
Iepele din paivănițe
Și gura de la mândruțe.
Mândrele cele fudule
La poale poartă țidule,
Mândrele cele mărețe
Nu se țin cu pădurețe,
Ci cu mere și cu pere,
Și cu buze subțirele.
Strigătură:
Ci cu mere și cu flori,
Și cu gură de feciori.
Cale lungă printre holde,
Dragu’ mi-i numele Gheorghe,
Dar mai drag mi-i de Ion
Că mă sărută prin somn.
De când mă iubesc cu Gheorghe
Plinu-mi-i satul de vorbe,
Când mă iubeam cu Ion
Nu mă știa pui de om.
Strigătură:
Vină, bade, pe-nserat
Când vecinii s-or culcat.
Vers refren:
Ghiță, Gheorghe!
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor viața la sat și relațiile amoroase complicate. Se menționează preferința naratoarei pentru Ion față de Gheorghe, evidențiind bârfele din sat.