Strigătură:
Frunză verde de pe coastă,
Frumoasă-i mireasa noastră,
Frunză verde de pe rât,
Nici ginerele nu-i urât.
Faceți-mi loc, măi nuntași,
Să mă duc pân’ la nănași,
Să mă vadă c-am venit,
Num-oleac-am zăbovit
Până ce m-am pudărit
Să fiu bună de iubit.
Strigătură:
M-am rumenit la obraz
Să fiu dragă la nănaș,
M-am rumenit la oglindă
Să fiu ca nănașa mândră.
Socăciță, hai încoace,
Ce-ai făcut, nimic nu-mi place,
C-ai făcut loștile-n tindă
Și toată m-am ars pe limbă,
C-ai făcut curechi în șură
Și toată m-am ars pe gură.
Strigătură:
Asta-i nuntă, nu-i minciună,
Tot omu-i cu voie bună,
Taci, mireasă, nu mai plânge
Că-i avea cine te strânge,
Las’ să plângă celelalte
Că rămân nemăritate.
Faceți bine și iertați
Și primiți cum căpătați,
Că-s găinile nefripte
Că n-au fost lemne călite.
Strigătură:
Că-s pădurile oprite,
Oprite de pădureni
Ce se dau după femei,
Și după mine s-or dat
C-or gândit că n-am bărbat.
Sensul versurilor
Piesa este o strigătură de nuntă, plină de umor și voie bună. Ea celebrează uniunea mirilor și atmosfera festivă, evidențiind tradițiile și obiceiurile specifice satului.