Eu cu Văsălie-al nost’
Băui cu șeful de post,
Pe hamuri și pe căpestre
Luai cârpe la neveste.
Strigătură:
Eu cu Văsălie-al nost’
Pus-am gardul popii jos.
Văsălică, chică creață,
Treci valea și mă ia-n brață,
Trece-o dracu pe mociră
Că-mi pică gacile-n tină.
Strigătură:
Și-o mers mândra la mă-sa
Și n-am cine le spăla.
Bată-i focul bihoreni
Dragi li-s caii mocani
Și iepele mocănițe,
Și fetele binșenițe.
Fost-ai, bade, cât ai fost
Pădurar și șef de post,
Pădurar cu lemnele,
Șef de post cu mândrele.
Strigătură:
Fost-ai, bade, cine-ai fost
Pădurar și șef de post,
Pădurar cu lemnele,
Șef de post cu mândrele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o beție între narator și Vasile, alături de șeful de post, cu accente satirice la adresa autorităților și a relațiilor amoroase. Se remarcă un umor țărănesc și o atitudine nonconformistă.