Strigătură:
Nu, măi lele, nu, măi, nu,
Mă sărut-apoi te du!
De la Ștei pân’ la Băița
Nu este c-al meu bădiță
C-are clopul rotelat
Și-i fruntea la el în sat.
Eu mă iau pe mândrul soare
La bădița-n Dealul Mare
Cu-apă rece din izvor
Să se-astâmpere de dor.
Strigătură:
Nu, măi lele, nu, măi, na,
Mă sărut-apoi haida!
Păsărică cu cunună,
Nu cânta seara pe lună
Că badea m-o blestemat
Să nu-i cânt l-altul cu drag.
Cu mâinile către soare
Să n-am nicio sărbătoare,
Să n-am Paști, să n-am Crăciun,
Numai tot mergând pe drum.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea față de un bădiță, dar și suferința unei fete blestemate de acesta să nu mai aibă parte de sărbători și să umble mereu pe drumuri, dacă ar cânta pentru altul. Versurile evocă un peisaj rural idilic și tradiții românești.