Florica Duma – Cu Bărbatul Care-i Câine

Cu bărbatul care-i câine
Până-i lumea n-o duci bine,
Ziua merge, noaptea vine
Și pune zbiciul pe tine.
Strigătură:
Măi bărbate, nu mă bate
Că eu nu-s ca celelalte.
– Lasă-mă, dragă bărbate,
Să te spăl, bade, pe spate
O dată, de două ori
Că din asta n-ai să mori,
Că te doare spatele
C-ai dormit cu mândrele.
Strigătură:
– Lasă-mă muiere-n casă
C-afară ploaie de varsă.
Eu-i pusei cina pe masă,
El mă suduie prin casă,
Dă cu cina după mine,
Eu îi spun c-oi merge-n lume.
Strigătură:
– Măi bărbate, măi bărbate,
Nu-mi face-atâtea cumnate.
– De-oi trăi ca frunza-n vie
Nu-mi tre’ fată cu moșie,
Mai bine una săracă
De i-oi da palmă să tacă,
Să intre-n casă râzând,
Să ias-afară plângând.
Strigătură:
– Măi bărbate, bărbătuț,
Lasă-mă să-mi țin drăguț,
Eu te-mbrac și te desculț,
Num-așa, c-așa-i lumea!