Crâșmariță lată-n șele,
Tu mâncași vacile mele,
Crâșmariță, buze dulci,
Tu mâncași ai mei tuluci.
Strigătură:
Zi-i, Stângaciu, pe higheghe
P-îngă rochia mea cea verde!.
Bat-o, Doamne, crâșmariță,
Bun-ar fi de doctoriță,
Că dacă capul mă doare
Mă duc la mândra pe vale.
Ea mă leagă cu ștergură
Că-s beteag de băutură
Și mă strânge cât de tare
Cu frimbia de la poale.
Dacă-i vedea că mă-mbăt
Să nu-mi dai drumul să plec,
Să-mi faci patul lângă scară
Să merg la tine diseară.
Strigătură:
Hei, Aniță crâșmariță,
Adu-mi vinul și-o guriță!.
Când o fi spre dimineață
Să stau cu tine pe brață,
Măi Aniță crâșmariță,
Adu-mi vinul și-o guriță!
Sensul versurilor
Piesa descrie relația dintre un bărbat și o crâșmăriță, unde băutura și afecțiunea se împletesc. El își exprimă dorința de a petrece timp cu ea, chiar și în stări de ebrietate, sugerând o legătură romantică și familiară.