Ciudă-i primarului
C-a mea-i casa ca și-a lui,
Și dacă m-oi zidili
Toamnă ca și-a lui a fi.
Strigătură:
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă pana leului
Pe casa birăului.
Vecină, dragă vecină,
Fă-ți gardul de mărăcini,
Grijește-ți bărbatul bine
Că vine seara la mine.
Strigătură:
La noapte mi-oi face scară
Și-oi merge la el diseară.
Primarul nostru din sat
Mândră cârpă mi-o luat,
Eu oi purta pe uliță,
Nu mă tem de birăiță.
Primarul nostru din sat
Rupt-o scândura la gard,
Și veni șeful de post
S-o tocmească cum o fost.
Strigătură:
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă pana leului
Pe casa birăului.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine sfidătoare față de autoritatea locală (primarul) și o ironizează prin comparații și insinuări. Se remarcă și o componentă de conflict interpersonal, sugerând infidelitate și bârfe între vecini.