Strigătură:
Când eram în vremea mea,
Șapte mândre-mi trebuia.
Cine merge ginere,
Mai bine se spânzure,
Că ginere-am mers și eu,
Mă sfădește socrul meu,
Soacră și socru de-ai,
Zile bune nu mai ai.
Strigătură:
C-ai venit la a mea avere,
Numa-n cioareci și obiele.
Nu știu cum să stau la masă
Și cine-i bărbat în casă,
Ori muierea, ori soacra,
Cu ele-mi duc viața.
Strigătură:
Când eram odată june,
Știam clopul cum se pune,
Țineam clopul pe-o ureche
Și mergeam seara la fete.
M-o-nsurat tata de frică
Pentr-o vacă și-o junică,
Boii-mi plac, vacile-mi plac,
De-nsurat m-am săturat,
Tinerel m-am însurat,
Lăsai mândrele din sat.
Strigătură:
Tinerel m-am însurat,
Lăsai mândrele din sat.
– Vinde, tată, patru boi,
Descunună-mă-napoi!
– Pruncul tatii, nu se poate,
Cununia-i pân’ la moarte.
Strigătură:
Vere, când ți-i însura,
Ginere nu te băga.
Când vă-nsurați, măi feciori,
Să gândiți de două ori,
Însuratu-i vreme lungă,
Toată viața să-ți ajungă,
Însuratu-i însurat,
Ți-ai pus jugul de pe cap.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui bărbat tânăr căsătorit, forțat de tatăl său să se însoare pentru avere. El tânjește după libertatea tinereții și regretă pierderea mândrelor din sat, realizând că mariajul este o legătură pe viață.