Decât lapte și smântână
Mai bine cu ceas pe mână,
S-aud ceasul tica, taca,
Scoală mândră, aprinde lampa!
Bagă, Doamne, luna-n ceață
Să mă duc la badea-n brață,
Bagă, Doamne, luna-n nor
Să mă duc unde mi-i dor.
Scoală, mândra mea, din somn
Că eu de-aseară nu dorm,
Ceasul face tica, taca,
Scoală mândră, aprinde lampa!
Arde focu-n paie ude
Strig la mândra, nu m-aude.
– Eu te strig, mândră! – Te-aud,
Dar n-am gură să-ți răspund.
Bate ceasul, bate doi,
Hai, bădiță, pân’ la noi,
Că ușa-i din pipirig
Nu scârțâie niciun pic.
– Bate ceasul, bate șas’,
Lasă-mă, mândruță, -n cas’
C-afară ploaie de varsă,
C-afară ploaie de varsă.
Strigătură:
Eu mă duc, mândră, mă duc
La armată, nu la plug.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și dragostea dintre doi tineri, cu teama despărțirii iminente cauzată de plecarea băiatului la armată. Ceasul devine un simbol al timpului care trece și al apropierii de momentul despărțirii.