Mori tu, lele, mori și mori
Că-mi făcuși prea mulți șogori,
Doi, trei șogori și-un cumnat
Și nașul te-o cununat.
La crâșmă de pe Iara
Bea nănașul cu fina.
– Ia, finuță, vin și-i bea
Că diseară ești a mea.
– Nănașule cu ochi verzi,
Ce ți-oi spune nu mă crezi:
Pe mine m-ai cununat,
Doi copii i-ai botezat
Și ți-o fi mare păcat.
– Are nașul bani și zloți
Să plătească popii toți,
Are nașul bani hârtii
Să plătească liturghii.
– Măi nănaș, nănaș de frunte,
Umbli pe la târguri multe,
Nici nu cumpăra, nici vinde,
Nu mai ocoli la mândre.
Strigătură:
Mândrele te-or părăsit
Că părul ți-o-ncărunțit.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o situație amuzantă și satirică în care nașul are o relație nepotrivită cu fina sa, profitând de poziția sa socială și de bani pentru a-și justifica acțiunile. Versurile evidențiază un conflict moral și o critică a ipocriziei sociale.