Bate vântul florile,
Nu mai vin scrisorile,
Nu știu poșta o-ncetat
Ori bădița m-o uitat.
Știi tu, bade, ce-mi ziceai
Seara la noi când veneai?
Te jurai pe cer și stele
Că n-ai alta pe plăcere.
Adu-l, vântule de vară,
Pe badea la mine iară
Și să-mi spui, bade, curat
Mă iubești ori m-ai lăsat.
Nu gândi, bade, gândi,
Că eu, zău, nu te-oi jeli,
Păr negru n-oi despleti,
Păr negru n-oi despleti,
C-am băut apă din tău
Și-am uitat de dragul tău.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorul și incertitudinea față de iubitul plecat, întrebându-se dacă a fost uitată. În final, încearcă să se convingă că a uitat și ea de el, ca o formă de auto-apărare.