Strigătură:
Când eram în vremea mea
Șapte mândre-mi trebuia.
Badea-al meu cu păr cărunt
Îi ca vinul de demult,
Te vrăjește, te iubește
Și de cap te bolânzește.
Strigătură:
Măi bărbate, măi bărbate,
Nu ține-atâtea surate,
Unge-te pe cap cu unt
Să nu-mbătrânești mai mult.
Badea-al meu cu suflet mare
Mi-ai pus lumea la picioare,
Badea-al meu cu păr cărunt
Îi ca vinul ‘cela scump.
Strigătură:
Că bărbatu-are putere
Numa-n pat și la avere.
Când eram în vremea mea
Șapte mândre-mi trebuia,
Flueiram pe sub ogradă,
Mândrele veneau grămadă.
Strigătură:
Ce s-ar face bărbații
De n-ar fi muierile?.
Vântul bate, geru-i mare,
Vină, bădiță, pe vale
Ca cină-i gata pe masă
Și bărbatu-i dus de-acasă.
Ce s-ar face bărbații
De n-ar fi muierile?.
Strigătură:
Badea-al meu cu păr cărunt
Îi ca vinul de demult.
Constantine, Constantine,
Tu ești cel mai fain din lume,
Mă iubești noaptea prin somn,
Mă iubești noaptea prin somn,
Te-oi iubi, bade, cu dor
În ciuda dușmanilor.
Și mă fac stăpân pe pat
Că sârbul pe zarzavat,
Și mă fac stăpân pe țâță
Ca sârbul pe lebeniță,
Te-oi iubi, bade, cu dor
În ciuda dușmanilor.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează un bărbat mai în vârstă, dar plin de farmec, comparându-l cu un vin vechi. Versurile sunt o combinație de afecțiune și ironie, subliniind atracția și puterea bărbatului, dar și dependența bărbaților de femei.