Alină-te, dor, alină,
Nu mă ciunta la inimă,
Și te du la badea-n prag
Că de el mi-i dor și drag.
Vină dorule-napoi
Prin grădină pe la noi,
Că nici fără dor nu-i bine
Că tare cu greu se ține.
Strigătură:
Că nici fără dor nu-i bine
Că tare cu greu se ține.
Mult mă-ntreabă frunza vara
Doru’ mi-i de badea seara,
Dar i-am zis că nu mi-i dor,
De la inimioară mor.
Strigătură:
Dar i-am zis că nu mi-i drag,
De la inimioară zac.
Du-te, dor, în lumea largă
L-a mea inimă să-i treacă
De dor și de drag în lume,
Să trăiesc cu zile bune.
Strigătură:
De dor și de drag în lume,
Să trăiesc cu zile bune.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru persoana iubită, un dor care o macină. Ea încearcă să alunge acest dor, dar recunoaște că viața fără dor nu este mai ușoară.