Multă dragoste prădai,
Dar tot mai multă lăsai,
Să-mi astâmpăr inima
Că mi s-o dus bădița.
Multe doruri învățai,
Dar mai multe le uitai,
Numai de-ar uita badea
Să nu-nvețe pe alta.
Către stele mă uitai
Șapte stele numărai,
Num-o steuă n-o știu spune
Că s-o dus cu badea-n lume.
Către soare mă uitai,
De doruț stâmpărai
Că văzui chipul badii,
Trag nădejde c-a veni,
Că văzui pe bădița,
Trag nădejde c-a-nturna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei femei după bărbatul iubit plecat. Ea își caută alinarea în natură, sperând la întoarcerea lui.
