Mult mă-ntreabă mândra lună
Unde-i voia mea cea bună,
I-am răspuns pe mândru soare
C-am lăsat-o-n șezătoare.
Bine mai era odată
Când eram la mama fată,
Tata-n grădin-o săpat,
Mama flori o semănat.
Florile or răsărit
Și mândru or înflorit,
Pe mine m-o-mbodobit
Și la joc m-or petrecut.
Firicel de busuioc,
Te-am purtat un an la joc,
Astăzi te-am pus în pahar
Și te-am dat bădiții-n dar,
Dacă te-a ști prețui
Amândoi bine-om trăi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru vremurile copilăriei și tranziția către viața de adult și căsătorie. Gestul de a oferi busuiocul iubitului simbolizează dăruirea și speranța unei vieți fericite împreună.