Mers-o badea la Tinca
Oare ce mi-o cumpăra,
Mers-o badea către Binș,
Rău mă tem c-a pica-n Criș.
Soare, soare rotilat,
Departe-i badea de sat,
Că de-aș ști că nu-i departe
Dintr-un măr i-aș face parte.
Fă-mă Doamne-un inelaș
La badea pe degetaș,
Când o merge să se culce
Cu mine să-și facă cruce.
Bădișorul meu cel drag,
Eu îi zic floare de fag,
Că și-n Rai cât îi de bine
Nu m-aș duce fără tine.
De-aș ști, bade, c-ai veni
Drumul ți l-aș pietrui,
Peste Valea Crișului
Face-aș punte dorului,
Unde-ar fi câte-un pârău
Punte-o fi sufletul meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete față de badea ei, care este departe. Ea își imaginează gesturi romantice și își dorește să fie mereu alături de el, chiar și în Rai.