Mă-nvățași bade-a iubi
De nu mă pot hodini
Nici ziua cu lucrul,
Nici noaptea cu somnul.
Strigătură:
Bădișor, frunzuță nouă,
Nu-ngrădi lumea la două,
Eu îs floare de trifoi,
Nu-ngrădesc lumea la doi.
Măi bădiță, clop cu flori,
Tu mergi seara-n șezători,
Tu mergi și te-nveselești
Și la mine nu gândești.
Strigătură:
Tu, bade, ești ca frunza
Când cu una, când cu alta,
Până ești cu mine-n față
Numai nu mă iei în brață.
C-așa-i, zău, cu dragostea,
Că zboară ca pasărea,
Gură n-are și vorbește,
Ochi n-are și se păzește.
Strigătură:
Dacă mergi de lângă mine
Te fălești și-ți pare bine,
Tu bădiț-așa-i gândit
Că eu-s floare de găsit.
Săracele dragostile,
Ciripesc ca păsările,
Trec prin apă nu se-neacă,
Numai de tânăr se leagă.
Bădiță, te-am blestemat
Pe cât ești de vinovat
Oriunde-ai umbla cu pasul
Să-ți pară că mi-auzi glasul,
Oi cânta la lumea toată,
Ție, bade, niciodată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete părăsite de iubit. Ea îl blestemă să o audă mereu în cântecele ei, dar să nu se mai bucure de ele.